" Oare mai există și altă prevestire care doare și care te face fericită în afară de naștere, fiindcă, născând, chiar și atunci când gemi de suferință, nu uiți nici o clipă că dai viață.
Și se pare că uneori nu ajunge să dai viață o singură dată, uneori trebuie să le dăm viață copiilor noștri încă și încă o dată, să veghem ca răsuflarea lor să nu se întrerupă, să-i ajutăm iar și iar să aleagă viața, acel dar pe care l-au primit de la noi, deși nu l-au cerut, și asta încearcă ea să facă acum, și de aceea o doare atât de tare, așa cum a durut-o la nașterea fiică-sii, în noaptea rece când trupul ei tânăr se zvârcolea în suferințe ca să se despartă de făptura care fusese găzduită în pace înlăuntrul lui. Cât de grea a fost despărțirea aceea, chiar dacă a dus la o întâlnire, cât de grele sunt despărțirile știute dinainte pe care ni le impune natura, care ne acordă timp pentru sarcină, timp pentru creșterea copiilor, pentru viața însăși, uneori chiar și pentru iubire. "

― Zeruya Shalev