" Să evadăm din cuviință, și din pravili -
îndeamnă câteodat' din inimă un glas,
și din caverna sa, cu grai de argint, un greier
îndeamnă zi cu zi, și ceas cu ceas.
Pe deal, într-o podgorie stropită vânăt,
te-aș duce uneori, să ne lovim de soare.
Să ne întâmpine o piersică pe creangă
ca un păcat de aur, toamna, pe dogoare.
Se-ntâmplă, pentru ochii tăi (ochi de pădure)
să-nchipui uneori o vânătoare-vis.
Într-un noian de frunze roșii, de odihnă,
gândesc să-ți pun subt cap un iepure ucis.
Chemări de corn, și goane pe la vaduri,
din ceas de zori și până-n ceasurile lunii,
ne ispitesc mereu, spre văi, spre culmi, pe unde
asemenea să devenim sălbăticiunii. "

― Lucian Blaga , Luntrea lui Caron