" Nu mă mai supără nici chiar regularitatea slujbei de birou cu rigorile ei născocite cu perversitate ca pentru elevi de clase primare. Dragostea ce bate cu valuri mari în matca ființei mele, dragostea căreia, nu mă îndoiesc, i se răspunde cu o capacitate pasională rostită și nerostită, mă face să calc ușor peste toate umbrele zilei. Simt cu negrăită satisfacție că peste degradarea ce viața a îndurat-o în ultimii ani, existența mea afectivă se înalță triumfătoare. Mă întreb dacă n-a fost nevoie chiar de-o atare degradare, pentru ca prin reacție sufletul să se poată răzbuna, atât de biruitor, asupra materiei. "

― Lucian Blaga , Luntrea lui Caron