" Ideea potrivit căreia bărbatul ar fi insensibil este deopotrivă nefondată și absurdă. Cultura tot încearcă de veacuri bune să înlăture sentimentele pozitive din sufletul bărbaților, însă fără sorți de izbândă. După cum ne demonstrează istoria, se pare că de-a lungul anilor sensibilitatea masculină nu s-a diminuat. Spre surprinderea multora, fie aceștia bărbați sau femei, bărbatul și-a lăsat amprenta propriilor sentimente în diferitele zone ale creativității umane (spiritualitate, artă, știință). Nu neg posibilitatea ca însuși faptul că bărbații au deținut controlul asupra domeniilor financiar și politic să fi determinat o prezență preponderent masculină în aceste dimensiuni ale vieții sociale; ceea ce vreau să spun este că bărbatul este absolut capabil să simtă afecțiune și să se emoționeze. Afișarea puterii nu îi este suficientă ca atare pentru ca procesul creației să aibă loc: este nevoie de cineva care să vibreze, iar bărbații sunt capabili de așa ceva.
Problema bărbatului nu este atrofia sentimentală, ci mai curând frica de a-și dezlănțui întregul potențial afectiv, fără nicio cenzură. Cei mai mulți dintre bărbați cred că emoțiile copleșitoare i-ar face mai vulnerabili și, prin urmare, mai expuși la atacuri. Două astfel de prejudecăți blochează comunicarea afectivă a bărbatului: „Dacă îmi exprim liber toate sentimentele, înseamnă că sunt slab și efeminat, deci voi fi cu siguranță respins” și „Dacă mă lepăd de scutul raționalității, atunci voi fi la mâna tuturor, iar ei vor profita de mine”. Așadar, teamă și neîncredere.
În realitate, pe când cea de-a doua opinie este falsă (lumea nu este chiar atât de rea), prima remarcă conține un sâmbure de adevăr. Contrar părerii generale, studiile de specialitate și experiența clinică sunt pline de cazuri în care bărbatului nu-i merge prea bine atunci când lasă jos garda afectivă. Mai mult, plouă cu critici de pretutindeni: bărbații și femeile deopotrivă îi pun la îndoială virilitatea. De fapt, studiile referitoare la percepția comportamentului afectiv bărbătesc în cadrul societății arată că există un risc real al respingerii. Suntem mult prea suspicioși în privința exceselor emoționale masculine. Dacă bărbatul se menține între anumite limite, atunci tandrețea este tolerată de ceilalți bărbați și devine aproape afrodiziacă pentru femei; însă dacă el depășește limita, atunci treaba se strică. "

― Walter Riso ,