" Mi-e frică să fac rău, pentru că știu că faptele noastre se citesc pe chipul nostru. Toate lucrurile rele, toate durerile pe care le-am provocat celor din jur într-o zi revin. Mi-e frică să fac rău, fiindcă eu cred că durerea unui om prinde viață în ființa mea și se cuibărește pe nesimțite, ca o boală. Bolile noastre sunt păcate săvârșite conștient sau nu, păcate neiertate. Mi-e frică să fac rău, pentru că nu știu ce socoteală aș da în fața lui Dumnezeu.
Mi-e frică să fac rău, pentru că l-aș lăsa pe diavol să-mi atingă sufletul. Dacă aș spune că din principiu mi-e frică să fac rău, aș minți.
Sunt momentele astea când apare o explozie, îți dezorganizează tot, nu mai ai nimic al tău, nimic în exterior pe care să te sprijini. Și, atunci când nu găsești un punct de sprijin în afară, încerci să-l găsești în tine. Nu poți să-ți murdărești sufletul, să te compromiți ca să-ți liniștești apele, să faci ordine.
Când lucrurile nu se întâmplă cum vrei tu, nu se rezolvă nici dacă disperi. "

― Chris Simion , 40 de zile