" Daca pasiunea ei pentru carti fusese unul din motivele esentiale aflata in statele incapacitatii ei constante de a intretine o relatie normala cu sexul opus, existau inca doi factori aditionali care ii alimentasera esecul. Intai si-ntai, Armanoush era frumoasa - chiar prea frumoasa. Avea un trup bine proportionat, o fata delicata, un par ondulat blond inchis, niste ochi mari de un gri ce batea in albastru si un nas ascutit si un pic carn, care ar fi putut parea un defect in cazul altora, dar care ei ii oferea un aer de incredere in sine, insa infatisarea ei atragatoare, atunci cand era combinata cu inteligenta ei, ii intimida pe tineri. Nu ca acestia ar fi preferat femeile urate sau ca nu ar apreciat inteligenta. Insa nu stiau exact unde s-o plaseze; in categoria femeilor cu care ar fi dat orice sa se culce (iubitele), in categoria celor al caror sfat il cautau (prietenele) sau in categoria celor cu care doreau sa se insoare intr-un final (logodnicele). Fiindca era atat de sublima incat sa fie toate la un loc, sfarsea prin a nu fi nici una. "

― Elif Shafak , The Bastard of Istanbul