" E oare vreun iad mai rău decât chinul pe care îl îndură un om când știe înșăuntrul său că a făcut ceva mârșav, ceva îngrozitor de mârșav? Întrebați-l pe omul acela. O să vă spună ce este iadul. E oare vreun rai mai bun decât fericirea care coboară asupra unui om în acele clipe rare ale vieții când zăvoarele lumii se deschid și simte că stăpânește toate tainele veșniciei și că e pe deplin unit cu Dumnezeu? Întrebați-l pe omul acela. O să vă spună ce este raiul.
De ce să ne facem atâtea griji pentru ce va să vină, pentru un viitor închipuit, când clipa de-acum e singura dată când putem simți pe deplin prezența și absența lui Allah în viețile noastre? Fără să fie îmboldiți nici de frica de-a fi pedepsiți în iad, nici de dorința de-a fi răsplătiți în rai, sufiții îl iubesc pe Dumnezeu doar pentru că-l iubesc pe El, curat și firesc, cu nevinovăție și fără tocmeală. "

― Elif Shafak , The Forty Rules of Love