" Nu-mi placea, in continuare, idea de casatorie. [...] "Seara in pat, nu poti nici macar sa plangi in voie daca ai chef!" imi spuneam cu groaza. [...] daca ar fi trebuit sa-mi pun frau lacrimilor ar fi insemnat sa renunt la acea minima libertate de care aveam imperioasa nevoie. [...] seara, cand ma culcam, resimteam o imensa usurare la gandul ca, in sfarsit, traiesc putin si fara martori. "

― ,