" Ochii tăi, doi cărbuni aprinşi, mă privesc,
Mă întrepătrund, îmi citesc fiinţa
Şi găsesc în mine loc de odihnă,
Un loc de-a arunca ancora pe
Vreme rea, în mine ai găsit un loc...
Suntem două elemente primare,
Care se fructifică reciproc, tu,
În mine, eşti vulcanul, ce erupe
În oceanul emoţiilor mele, dai
Naştere unor noi lumi, energie
Pură, pe care-o transformăm în noi
Forme de expresie, la rândul nostru,
Ne metamorfozăm, în fiinţele
Perfecte, la care tindem cu-ardoare,
Smulgem vieţii toată seva oferită
Pentru hrana noastră zilnică, pentru a
Ne reinventa mereu, tu şi eu, de azi
Simt entuziasmul tău în mine, îl simt şi
Îl las să mă inspire, să prindă viaţă,
Să prindă rădăcini, vreau să îi simt forţa,
Elanul său vital, din care e născut,
Îl las să îmi vorbească în limbi îngereşti,
Vreau să simt, să ştiu, ce simţi tu când mă priveşti,
Rămâi şi nu mai pleca, împreună vom
Naviga spre ţărmuri necunoscute, tu,
Eu, de-a pururi vom colinda, liberi, uniţi
În iubirea de dincolo de oglinda
Realului... "

― Adrian Nicula