Ce ai văzut tu, când ţi-au deschis ochii, muzele? Un trecut îndepărtat, trecut idealizat, Când eroii şi zeii umblau cu noi, pe Pământ? Sau ne-ai creat un trecut demn de noi printr-un cuvânt, Pe care să te sprijini, când ai fost îngenunchiat? O stâncă ai creat, prin ce ţi-au rostit buzele.
Muzele ţi-au inspirat piatră de temelie, Sufletul avea nevoie de identitate, Prin care, curajos, să privească înainte, Tu le-ai format oamenilor inimă şi minte, Eroii tăi sunt virtuţile întruchipate, Pentru omul, ce-nvaţă, ce va urma să vie.
Oamenii au învăţat, să vadă prin ochii tăi, Să-şi apere demnitatea, primită de la zei, Să se înalţe din spiritul, instinctul gregar, Să înţeleagă mai mult decât este necesar, Care e diferenţa între suflet şi atom, Să-nţeleagă, ce-nseamnă suflet, ce înseamnă om! "