" Nici minciuna nu ați știut să v-o allegeți ca niște oameni. Câini ați fost, de la început și până la capăt. Cățea m-ați vrut și pe mine. La București ninge întruna, iar în capul meu limbile se încurcă și îmi amorțesc creierul. În ce limbă să vă caut? În ce limbă să vă iert? De ce nu v-a spus nimeni că mai bine rămâneați morți? Morți, m-ați fi iubit mai tare. Morți, v-aș fi iubit mai tare. "

― Tatiana Țîbuleac , Grădina de sticlă