Home > Author > Mariana Marin
1 " Se iubeau,dar nu pentru că se vedeau rar- așa cum s-a consemnat mai tîrziu.Se iubeau pentru că aveau aceeași fricăși aceeași cruzime.Făceau lungi plimbări prin cartierele vechiși își înscenau unul altuia viitorul /praf și pulbere, praf.../ "
― Mariana Marin , Atelierele (1980 - 1984)
2 " Nu sunt o fiinţă morală.Cine trăind ar putea rămâne curat şi integru?Dar uneori, în nopţile de vară toridă, când încep să cobor scara evoluţiei acestei specii,gândesc şi văd cu ochiul din frunte însingurat şi zdrobit. "
― Mariana Marin
3 " ElegieDoamne, de m-as putea odihni într-un sanatoriu de munte, printre pastile roz si albastre, un sanatoriu cu miros puternic de bradsi covoare moi, cu doamne cochete si nevrozatede conflicte placute, mici, conjugale.De-as avea si eu o trauma ca pojarul, o rapaiala de ploaie de vara, o nevroza ca o matase, dupa care esti si mai iubita:o nevroza ca un abur de musetel, dupa care esti si mai buimaca, celesta, dupa care fluxul feminitatii tale asalteaza lumea, o vindeca, îi da frisoanele unei comori numai de ea cunoscute.De m-as putea odihni în oricare scenariu al vietii, în cotloane diverse si simple, cinstite, unde sa nu existe decît un pat în care sa dormsi un lighean în care sa vomittot ce dîndu-mi ai luat, Doamne,sa tot vomit. "
4 " Am început să dovedesc prostiesi ingenuitateîn întelegerea realitatii.O vânzoleala a contrariilor renascentistema poarta zilnic în dimensiuni înfricosatoaresi totusi aproape de sufletul meu.Gorgona sau îngerma misc la fel de precisla dreapta sau la stânga, în tariisau iau drumul magmelor fierbinti.Am început sa ma apropii de cevapentru care trebuie sa inventez o alta limba.Nu, nu mi-e teama.Doar ca înfloresc pe geamuri în ger. "
