Home > Author > Paul Goma
1 " Mi-a povestit, mie, ca unui mare, frica lui. A zis căpe-acolo pe unde fusese dus, în Rusia, în lagăr, pe front, dinnou în lagăr în România, ca prizonier, apoi cu refugiul şibombardamentele, cunoscuse frica. Dar era numai frica lui.Că frica de moartea ta nu e cu adevărat frică - tot nudepinde de tine moartea ori nemoartea ta. Frica cea mare,adevărată, a zis tata, e cea pentru alţii: nevastă, copii. Ştii căde tine a depins să-i fereşti de pericol şi n-ai făcut-o. Fricacea mare nu e moartea ta, e viaţa pe care or s-o îndure ai tăi,din pricina ta. "
― Paul Goma , Arta refugii
2 " Sunt, întâmplător, scriitor. Acel animal care povestește ce scrie, chiar dacă, uneori, nu știe ce povestește. "
― Paul Goma , Culoarea curcubeului '77
3 " As mai sta. Azi n-am citit o singura pagina; m-a durut capul, m-a durut greata, m-a, ma, in continuare, nasul, limba, fundul ochilor. De sabina. "
― Paul Goma
4 " Tata profeţeşte, în continuare, aghezmuind cu pensula de vopsea. Zice că dacă au desfiinţat Şcoala Blajului, azi-mâine - or să desfiinţeze şi Biserica Unită, cine să-i împiedice, ba chiar o să le sară în ajutor Sfânta Biserică Ortodoxă, crezînd că astfel are să întoarcă la turmă oiţele rătăcite la 1700... Mai zice tata ce-a mai zis, că vrem, nu vrem, greco-catolicii ardeleni ne-au învăţat carte - din păcate nu ăi pe noi, Basarabenii, căzuţi sub Ruşi. Ne ţine tata, pentru a nu ştiu câta oară, conferinţă cu Şcoala Ardeleană şi zice că, de n-ar fi fost papistaşii Maior, Micu, Şincai, şi în ziua de azi ar fi moţăit Românul la umbră turcească,neînstare să se apere măcar de muştele care-i intrau în gură; ar fi pirotit şi-acum pe ceardac, pufăind din narghilè şi horpăind, în somn, din cahfè... "
5 " Asta e latura bună a gării: din ea, ca punct de vedere – plecare şi ca material, îţi faci tot ce n-ai avut niciodată, ori ţi-a fost luat; mamă şi casă, şi masă, şi soră, şi orice; din ea, pleci unde vrei – ca să te întorci acasă. La Mana. La noi.Numai să vină trenul – o să vina el, azi-mâine. Iar dacă nu şi nu, îl fac eu: şi tren, şi venit. Şi, mai ales, întors-acasă. "
6 " - Te ascult, zic. Deci, prostia Românului e...- Spre deosebire de a Rusului – care e... precum le e ţara: nesfârşită; spre deosebire de a Neamţului, în colţuri, cubică, bine gospodărită, poţi să crezi că-i o maşinărie de-a lor... Prostia noastră românească e… proastă, gălăgioasă, măruntă, Românul vrea să arate ca un cocoş plin de pene, de ţănţoşenie şi când acolo e un vrăbioi jumulit şi de-râs... Atunci mi-am zis că prostia-naţională e un fel de calitate, popor mare e acela în stare de tâmpenii mari, monumentale, de prostii istorice – şi cum, în capul meu, istoria e sora geamănă a geografiei, îmi spun că o mare prostie are nevoie de mari spaţii, de... spaţiu-vital, de sute de mii de kilometri pătraţi, ca să se exprime – or Românul rămâne, şi în prostie, mărunt, meschin, tâmpit pe centimetru pătrat, prost în bătătură, idiot în ogradă… (Ediţia II, Editura Albastros, Bucureşti, 1990). "
― Paul Goma , Din calidor
