Home > Author > Ana Rotea
1 " - Ho-ho-ho! a strigat uriașul spre ei în timp ce aproape că și-l dezlipea pe Bibi de pe gheata sub care îl prinsese. Ați fost cuminți, copii, anul ăsta?- Dar tu ai fost? s-a răstit Ada la namila care-i aduna și-i împingea grămadă înspre marginea aleii.- Nu chiar, a râs uriașul cu toată gura lui mare și spărgându-le timpanele, dar judecătoarea mi-a mai dat o șansă, că eram la prima abatere. Ia ziceți, piticilor, dacă fac așa, de cine vă aduc aminte? a întrebat el umflându-și abdomenul, punându-și mâinile pe burtoi și răcnind sălbatic: Ho-ho-ho! Mericrismăs!- Vreau la mami! a anunțat Bibi, în timp ce ceilalți rămăseseră interziși. "
― Ana Rotea , Dosarul clopoţeilor de Crăciun (Detectivii aerieni, #2)
2 " Tată, auzi, eu și niște prieteni, toți minori, vrem să mergem până în piață cu mașina unui prieten necunoscut al unei prietene pe care am cunoscut-o abia azi. Nici ea nu e tocmai prietena noastră, ci a vecinei Geta, tipa aceea pe care tu o crezi nebună. În fine, vrem să știm dacă ne dai voie să mergem cu ei. Ce? Păi, clar, intenționăm să ne și întoarcem... Granița? Nu, nu cred că trecem granița până la piață... Ha? Știu să mă întorc de la piață cu ochii închiși! Ai încredere în mine! Da, și cu Bibi. Unde e Bibi acum? Habar n-am... Nu-mi aduc aminte când l-am văzut ultima oară. Aha! Gata, stai liniștit, e sub furgoneta lui nenea ăsta. Da, e pornită mașina. Dar nu merge furgoneta, doar motorul ei e pornit! Bine, dacă e atât de important pentru tine, scot copilul de sub mașină chiar acum. Nu, nu voi încerca să-l vând pe Bibi la piață, am depășit acel moment. Bine, tată, pa! A zis că ne lasă. Hai, hopa sus cu toții! "
― Ana Rotea , Dosarul Popcorn (Detectivii aerieni, #1)
3 " În seara aceea, noi, adulții responsabili, am mânat la culcare micul popor al copiilor pe care-l aveam în grijă. Adică i-am condus pe toți în camerele lor, le-am interzis să le părăsească din acel moment până dimineață și ne-am ferit precauți din calea lor în timp ce-și părăseau pe rând și în mare grabă locurile în care tocmai fuseseră consemnați. "
― Ana Rotea , Dosarul unei vacanțe de groază (Detectivii aerieni, #3)
4 " Era o superbă zi de luni, pe la începutul anului școlar. (...) De fapt, era o urâțică zi de luni, în care amicul soare ce rânjise la tine toată vacanța tocmai te lăsase baltă. Soarele reprezenta însă ultima ta grijă, fiindcă abia puneai un picior în fața celuilalt în drum spre - of - școală. Iar când te mai și gândeai că anul școlar e abia la început, îți venea să te repezi urlând înapoi în casă. Totuși nu făceai asta, pentru că înțelegeai importanța mersului la școală sau, cel puțin, te convinseseră ai tăi că o înțelegi. Oricum, abia mișcai sub greutatea ghiozdanului conceput și dotat special ca să nu permită mișcări impulsive de eliberare de sub el. Te consolai cu gândul că, oriunde altundeva ai fi alergat, viața ar fi fost ca acest ghiozdan: grea și cu un măr acrișor ca gustare pentru pauză. "
― Ana Rotea , Dosarul Graffiti (Detectivii aerieni, #4)
5 " Dosarul Patata era cel mai chinuit dintre toate cazurile anchetate de Detectivii Aerieni. Marlău mâncase cu o mână pe copertele lui și cu ochii pe Bunique, așa că dosarul era acum plin de pete de sos și de firimituri lipicioase. Putea foarte bine să se numească Dosarul Pătata. "
― Ana Rotea , Dosarul mascotelor Patata (Detectivii aerieni, #5)
6 " În orice carte sau film, se știe, dacă apar detectivii, cazul e ca și rezolvat! Polițiștii sunt de decor, ei doar oferă informații detectivilor. "
