Ileana Vulpescu QUOTES

181 " Majoritatea oamenilor duc o viață nespectaculoasă. Nici la teatru nu ne ducem în fiecare zi. „Spectacolele”, adevăratele „spectacole” ale vieții noastre ni le știm fiecare-n parte. (...) Și-ntr-o carte, și-ntr-un ziar trebuie să știi să citești printre rânduri, dară-n oameni... "

― Ileana Vulpescu , Arta conversației

182 " Tristețea, disperarea, blazarea se află sub formă de saprofiți în fiecare dintre noi.
Totul este ca ele să nu iasă din starea lor de saprofiți, de „coexistenți” pașnici, și să n-o apuce pe calea manifestărilor virulente. "

― Ileana Vulpescu , Arta conversației

183 " Mă și-ntreb dacă egoiștii pot fi blazați. Blazarea e un sentiment - reprobabil sau nu - un sentiment profund. Egoismul este-atât de concentrat asupra lui însuși, că nu cred să mai aibă timp să se blazeze. Mai întâi, blazarea - zic eu - presupune și-un dezinteres: și, mai întâi, un dezinteres total pentru propria persoană. Blazat pe lume e numai cine nu mai dă nici două parale pe viață-n general și pe-a lui în special, acela căruia dacă-i iese moartea-n față-n pădure nu-i zice: „Te-am chemat ca să te rog să-mi ridici și mie surcelele-astea-n spinare”, ca-n povestea cu baba și cu moartea. "

― Ileana Vulpescu , Arta conversației

184 " - Dacă te-ar întreba cineva cum ai concepe o existenţă fericită, ce ai spune?
(...)
- N-aş şti ce să-i spun. Să nu crezi că m-ai luat pe nepregătite. Mi-am pus şi eu de mult întrebarea asta şi-mi mai pun o întrebare: "Ce-aş face eu dacă-ntr-o zi m-aş vedea "preşedinta" - ca să nu găsesc alt titlu - "preşedinta" pământului?" Hegel spunea că să defineşti înseamnă să negi, cel puţin parţial. Ca să definesc o existenţă fericită, în a cărei existenţă eu nu cred - dar de ce să nu teoretizăm? - aş începe prin câteva negaţii: "O existenţă fericită este aceea în care nu există boli cronice, nu există sănătate şubredă, nu există probleme de conştiinţă insolubile, în care nu există remuşcări, în care omului nu-i este urâtă meseria pe care-o face, în care omul nu-şi duce viaţa cu semeni incompatibili lui, deci în care echilibrul existenţial nu este stricat de cauze fizice sau psihice". Dar, după cum vezi, cu definiţia asta n-am făcut altceva decât să dăm capra afară din casă, ca-n banc. Negaţiile astea îţi arată ce nu este o existenţă nefericită şi nicidecum ce este o existenţă fericită. Ţi-am spus că nu cred în existenţa existenţei fericite. Fericirea este o stare excepţională, cu totul deosebită de mulţumire, de linişte, de orice. Apariţia ei meteorică şi dispariţia ei n-au un caracter programatic. Un om nu-şi poate planifica fericirea. El îşi poate concepe o existenţă echilibrată. Poate lupta şi trebuie să lupte pentru acest echilibru. Multe dezechilibre pornesc din nemulţumirea oamenilor de-a trăi fără fericire. Majoritatea acestor oameni concepe fericirea ca pe-un element exterior lor. Ei aşteaptă fericirea ca pe-un dar din partea cuiva. O greşeală fundamentală. Fericirea, multă-puţină câtă este, e-n noi şi nu ne-o poate da cineva. Cineva nu poate decât să ne-o ia. Asta poate oricine şi cu mare succes. "

― Ileana Vulpescu , Arta conversației

185 " Te naști într-o familie; de multe ori, nici cu familia ta nu-i lesne, dar aici ești total jucăria hazardului: această familie ți-a fost dată, aici n-ai nici o posibilitate să alegi. Iar când ajungi să mai și-alegi... Ai numai două posibilități: să-ntorci spatele ambelor familii, ale tale și-ale partenerului tău - și-atunci ești un ingrat; sau să duci, în majoritatea cazurilor, crucea unor conveniențe sociale și mai ales morale de fiu bun, de noră bună, rozându-ți întruna zăbala, ceea ce nu mărește chiar deloc apropierea dintre cei doi parteneri, ci dă un permanent inconfort moral, tăceri pline de conținut, menajamente reciproc transformate-n puncte de suspensie între suflete și-n distanțe din ce în ce mai mari. "

― Ileana Vulpescu , Arta conversației

186 " Femeia asta, cu mintea rece ca gheaţa şi limpede ca sticla, să mă fi iubit ea pe mine? sau măcar să i se fi părut că mă iubeşte? Sau poate când sufletul se-ncălzeşte-n oamenii ăştia raţionali, mintea o lasă mai domol? (...) Câte căi sînt în sufletul omului câte suflete într-un singur trup... "

― Ileana Vulpescu , Arta conversației

187 " Nici să ai pisică nu-i ușor, la urma urmei. Cu orice ființă intri într-o țesătură de legături sufletești care pot ajunge să te-apese, care-ajung sigur să te-apese. "

― Ileana Vulpescu , Arta conversației

188 " Niciodată nu putem şti ce proporţii iau faptele noastre-n viaţa celuilalt. Răul pe care i l-am făcut rămâne bun-făcut. "

― Ileana Vulpescu , Arta conversației

189 " Eu - dacă, să zicem, m-aş mai mărita cu un om, nu cu o situaţie. Aş vrea un bărbat căruia să nu trebuiască să-i fac "bruiaj" moral fiindcă m-aş jena de faptele lui, sau acustic fiindcă ar fi prost ori mitocan. O legătură cu un bărbat, pentru mine, nu este nici concubinajul cu un post şi nici terapeutică hormonală. Iartă-mă că vorbesc atât de brutal. Este-o legătură cu un om şi mai întâi şi obligatoriu - sufletească. N-am de gând să fac nici un rabat de calitate, chiar de-ar fi să stau singură cuc pân' la Ziua de Apoi. "

― Ileana Vulpescu , Arta conversației

190 " Mormintele sunt puntea spirituală dintre cei vii şi trecut. Sînt rădăcinile continuităţii noastre spirituale. Cinstindu-i pe morţi, pe tine te cinsteşti, ideea perpetuării acestei cinstiri. "Cinsteşte pe tatăl tău şi pe mama ta" şi, adaug eu, te vor cinsti fiii tăi. La toate sărbătorile, cimitirele noastre sînt pline. O pală de vânt a eternităţii bate-atunci în sufletul nostru. "

― Ileana Vulpescu , Arta conversației

191 " Nici despre tine însuți nu știi mare lucru atâta vreme cât nu te-ai aflat în situații-limită care, popular, se rezumă prin „banii ori viața”. "

― Ileana Vulpescu , De-amor, de-amar, de inimă albastră

192 " Tanti Marina, mai toate romanele arată cât știu părinții să-și facă de nefericiți copiii, silindu-i la ascultare, concepându-le altfel „fericirea” decât și-o concep ei înșiși. Eu aș scrie un roman despre cât de nefericiți știu copiii să-și facă părinții, de multe, multe ori, neascultându-le sfatul. Cum există momente-n viață, când tinerii se izolează de logică, de bun-simț, printr-un oblon de plumb, perioade pe care le-aș numi aproape monomanii. Dacă aș fi ascultat-o pe Mama, care mi-a spus să nu mă mărit cu Alexandru, toată viața aș fi rămas cu nostalgia paradisului pierdut. Mi-a spus un lucru esențial: „Nu vă potriviți”. Mi-aduc aminte că m-am ținut atunci să nu-i spun „Ce știi tu?”. Avem momente-n viață când ne credem unici, când ne absolutizăm. "

― Ileana Vulpescu , Arta conversației

193 " amorul şi gripa se tratează cu patul. Când li se-aprinseseră călcâiele după cineva, folosiseră piesa de mobilier recomandată şi se vindecaseră fără urme. "

― Ileana Vulpescu , Arta Compromisului

194 " Ți-am spus că nici dacă ai pisică nu-i ușor. Țesătura de relații în care ești angrenat e obositoare, mai ales printr-o alternare permanentă între sentimentul unei năpăstuiri revoltate și cel, la fel de incomod, al culpei. În această țesătură complicată, nu poți pleda nici total inocent, nici total vinovat. Ferice de oamenii care, odată cu vârsta, se-nalță pe culmea unei înțelegeri netulburate, al căror suflet aruncă-n acest urcuș povara ăstor două sentimente contradictorii, ajungând să se simtă ușori, gata să plutească. De-asta eu le-admir atât de mult pe Coana-mare și pe Smaranda. Au ajuns la această formulă de-adevărată-nțelepciune. Suflet ușor - asta e-nțelepciunea. Eu îmi simt sufletul ca pe-un bolovan care nici la vale n-o poate lua, fiindcă mai e și plin de mușchi și de buruieni ce s-au încâlcit peste el și-l țin lipit de pământ. Dac-aș putea, aș lua sufletul ăsta și l-aș arunca pe-o gârlă. Dar, mult a fost, puțin a mai rămas, trece. Îți urez ca la vârsta mea să-și simți sufletul fulg. "

― Ileana Vulpescu , Arta conversației

195 " Grijile și spaimele nu le-mpărtăși nimănui, fiindcă nu poți ști ce efect produci cu ele. "

― Ileana Vulpescu , De-amor, de-amar, de inimă albastră

196 " Toată viața n-am vrut decât liniște, situații clare. "

― Ileana Vulpescu , Arta conversației

197 " Am înțeles din vizita aceea un lucru mult mai important decât părea la prima vedere: am înțeles de ce cât lumea și pământul acei care n-au îi vor urî pe-acei care au, și de ce acei care muncesc cu mâinile vor avea totdeauna o bănuială-n sufletul lor în privința celor care muncesc cu mintea. Nu era vorba numai de efortul fizic, era vorba de certitudinea pe care o dă lucrul ieșit din mâna omului și de incertitudinea pe care-o simți în fața lucrului ieșit din mintea lui. Ce iese din mâna omului se măsoară, se cântărește. E bun sau nu e bun. Dar ce iese din mintea lui? Cine este judecătorul - suprem, imparțial - care să judece lucrul ieșit din mintea omului și care să-l încredințeze pe cel care muncește cu mâinile că lucrul acela al minții e bun, nu numai fiindcă așa i se pare judecătorului, ci fiindcă el este bun în mod absolut? Cine să-l încredințeze pe cel care-și măsoară priceperea cu metrul și cu balanța că ceva ce nu se poate măsura astfel e bun? Un șurub e bun sau nu e bun. El nu poate stârni controverse. Dar cu ce s-l convingi pe cel care muncește cu brațele că un lucru venit din stricta sferă a minții e bun sua nu, când acel lucru stârnește-atâtea controverse? "

― Ileana Vulpescu , Arta conversației

198 " oamenii îţi iartă că nu plângi şi nu oftezi o dată cu ei, dar nu-ţi iartă să râzi de ei, chiar fără ironie, probabil dintr-o nemărturisită frică de ridicol, pe care majoritatea semenilor o au ascunsă-n suflet. "

― Ileana Vulpescu , Arta Compromisului

199 " „Știi care e defectul tău cel mai mare?”. Am dat a neputință din umeri. „Nu știi să te bucuri de clipă. Nu știi să dai la o parte ce-a fost și ce-o să fie și cum ar trebui și să te dărui numai lui ce este. Cred că nimeni nu te cunoaște. N-am să știu niciodată la ce te gândești, nu știu nici măcar ce-ți place. Un om se-atașează de tine, dar el e să moară și n-o să știe cât de atașată ești tu de el. Ești cea mai deșteaptă femeie pe care-o cunosc. De multe ori, în prezența ta, încep să-i înțeleg pe ăia care doresc femei mediocre. "

― Ileana Vulpescu , Arta conversației

200 " Imaginile, ca și vorbele, sapă-n noi urme de neșters. "

― Ileana Vulpescu , Arta conversației