9
" Țăranii, în orice caz cei cu oarecare stare, nu aveau niciun motiv să se lase atrași de ideologia comunistă: doreau să-și rotunjească proprietățile, nicidecum să le piardă; țăranii săraci, pe de altă parte, erau și teribil de incluți, mulți dintre ei analfabeți, așa încât prea puțini aveau tentații ideologice, comuniste sau de orice altă natură. [...] Nici n-aveau un nivel intelectual de natură să contracareze impactul ideologic al comunismului; „învățătura” comunistă s-a așezat la ei pe un teren virgin. Au fost ușor captați de comunism. Li s-a oferit o promovare socială aproape instantanee la care nici n-ar fi visat. Au avut și satisfacția de a vedea cum în timp ce ei urcă, alții, care față de ei fuseseră până atunci atât de sus, coboară sau se prăbușesc (e și asta o delectare care ține de latura mai puțin lăudabilă a psihologiei umane). S-ar zice că egalitarismul comunist a fost pedeapsa primită de România pentru inegalitarismul anterior. "
― Lucian Boia ,
12
" Națiunea rămâne incomparabil mai prezentă în mințile și inimile oamenilor decât Europa. Uniunea Europeană e un proiect grandios și debil totodată, Față de identitățile naționale, bine conturate, identiatea europeană se arată eminamente difuză: mai curând, tot suma unor identități naționale. Istorii ale Europei sunt nenumărate, dar nu există cu adevărat o istorie, și, mai grav încă, nu există o mitologie. Or, fără un orizont mitologic (mitologie însemnând tot ce e credință puternică), nimic remarcabil nu se înfăptuiește pe lumea asta. Din păcate, Europa e mai mult o birocrație decât o credință. "
― Lucian Boia , Sfârșitul Occidentului? Spre lumea de mâine
17
" Condiție fundamentală a democrației, libertatea de expresie a câștigat enorm în ultima vreme, sprijinindu-se în mare măsura tot pe arsenalul electronic. Fiecare individ poate să comunice tot ce-i trece prin cap oricui e dispus să-l asculte. Riscul e pe măsura câștigului: acela al unei învălmășeli de mesaje ieșite de sub control. Pe de altă parte, în sens opus aceste dezlănțuiri de libertate, responsabilii oridinii sociale se străduiesc să mențină dezbaterea publică între limte considerate „corecte”, multiplicând regulile și tabuurile. „Corectitudinea politică„ a ajuns să țină loc de cenzură. E tot mai greu să te strecori printre interdecții, cu riscul de a fi taxat drept „rasist”, „antisemit”, „islamofob”, „misogin”, „homofob”... Libertatea fără zăgazuri interferează cu libertate îndiguită: se vor putea asorta aceste mari tendințe? "
― Lucian Boia , Sfârșitul Occidentului? Spre lumea de mâine
19
" Greu de găsit o altă ţară care să fi trecut, ca România, prin atâtea regimuri politice de-a lungul unui singur deceniu. O relativă democraţie până la sfârşitul anului 1937. Regimul personal al regelui Carol II din februarie 1938 până în septembrie 1940. Statul naţional-legionar din septembrie 1940 până în ianuarie 1941. Puterea concentrată în mâinile Conducătorului: generalul (apoi mareşal) Ion Antonescu (deja asociat cu legionarii în lunile anterioare), din ianuarie 1941 până în august 1944. Scurta etapă democratică (cu destule limitări, de altfel) din august 1944 până în februarie 1945. Guvernarea Petru Groza, comunizantă, din martie 1945 până la sfârşitul lunii decembrie 1947. Iar la 30 decembrie 1947, odată cu proclamarea Republicii Populare Române, intrarea deplină într-un sistem comunist. În doar zece ani, o succesiune de şapte regimuri, acoperind întreg evantaiul politico-ideologic, de la extrema dreaptă la extrema stângă şi de la democraţie la totalitarism. "
― Lucian Boia
