QUOTE : Singurătatea mi se părea o vietate posacă și vicleană, care te pândește și te-nhață cu mii de tentacule, înglobându-te, sugându-te într-o imensă masă vâscoasă din care, apoi, nici viu nici mort, te proiectează pe-o pânză, vâscoasă și-aceea, din care nu mai ai putere să te smulgi, rămânând acolo, muscă imensă și goală, etalată pe pânza unui păianjen necruțător. Cred că și-n sufletul Mamei bântuia, din când în când, spaima singurătății: așa se-ntâmplă totdeauna când pleacă unul dintre noi, lăsând spațiu și timp în urma lui.