" Suntem vii cu-adevărat doar cât creștem. Apoi, murim încetul cu-ncetul, împlinindu-ne, cocându-ne, scuturându-ne. Iubirea e vie doar cât crește, cât e boboc. Floarea ajunsă la maturitate, la-mplinire, se ofilește, se scutură. Repetăm veșnica ciclitate a materiei care-n perfidia ei superior organizată, ne-nvăluie nouă, oamenilor, nepieritoarele ei mecanisme în mantii vaporoase, care-acoperă schemele fixe ale unor prozaice roți dințate - măști cărora le spunem sentimente. "

― Ileana Vulpescu , Arta conversației