Home > Author > Margaret Mazzantini >

" Ce simt? Nimic, cred, doar o șoaptă călduță a buzelor, ultima rază e criptată. Fragilă mitomanie a oricărei vieți care se îngroapă. Cuvintele tac, răsturnate. Ar trebui să mă întorc în punctul în care a început viața mea, a căzut zăvorul și s-a deschis ușa. În vara frumuseții. Văd un buchet de mimoze, asta văd în cameră, unde ultimele lucruri se plimbă-ncoace și-ncolo isterice ca niște femei care trebuie să plece. Știi cum sunt numite mimozele, băiete? Floarea care se rușinează. Sunt de bun augur pentru cine pornește într-o călătorie. Acum coboară în apă, botează albastrul. Dar tu să nu te rușinezi de călătorie. Viața, crede-mă, nu e un mănunchi de speranțe pierdute, o mirositoare broderie de mimoze, viața urlă și călărește în neîncetata ei splendoare". "

Margaret Mazzantini , Splendore


Image for Quotes

Margaret Mazzantini quote : Ce simt? Nimic, cred, doar o șoaptă călduță a buzelor, ultima rază e criptată. Fragilă mitomanie a oricărei vieți care se îngroapă. Cuvintele tac, răsturnate. Ar trebui să mă întorc în punctul în care a început viața mea, a căzut zăvorul și s-a deschis ușa. În vara frumuseții. Văd un buchet de mimoze, asta văd în cameră, unde ultimele lucruri se plimbă-ncoace și-ncolo isterice ca niște femei care trebuie să plece. Știi cum sunt numite mimozele, băiete? Floarea care se rușinează. Sunt de bun augur pentru cine pornește într-o călătorie. Acum coboară în apă, botează albastrul. Dar tu să nu te rușinezi de călătorie. Viața, crede-mă, nu e un mănunchi de speranțe pierdute, o mirositoare broderie de mimoze, viața urlă și călărește în neîncetata ei splendoare