" RINDURI PENTRU UN TINĂR
Din Ardeal ni vin foarte frumoasele versuri ale d-lui Lucian Blaga.
D-sa crede că ni dă „Poemele luminii". E în datina celei mai nouă şcoli să caute cuvinte mari şi neobişnuite, dar, mai la urma urmei, cum nu fac bine cînd nu e putere, cînd puterea este, ele nu fac rău.
Nu sînt poeme şi
nu lumina e ce stăpî-neşte. Sînt bucăţi de suflet, prinse sincer în fiecare
clipă şi redate cu o superioară muzi237
calitate în versuri care, frînte, cum sînt, se mlădie împreună cu mişcările sufleteşti înseşi. Această formă elastică permite a se reda şi cele mai delicate nuanţe ale cugetării şi cele mai fine acte ale simţirii.
E şi filozofie înăuntru, o melancolie, dar nu deprimantă, filozofie care leagă împreună, ca în cele mai bune produse ale poeziei din toate timpurile, toate aspectele din afară ale naturii şi, înlăuntru, toate mişcările
prin care — şi noi o parte din imensitate, din veşnicie şi astfel părtaşi la incomensurabilitatea şi la nemurirea ei — îi răspundem.
E aici un tînăr care întinde braţe de energie către tainele lumii. Tainele nu se prind niciodată, căci avem un singur chip de a le prinde: să le trăim. Dar avîntul acestor braţe drept şi nobil întinse trebuie preţuit
şi el ca şi distincţia de aşa naturală graţie, a formei.
Pierdem zilnic atîtea forţe. E o mare bucurie cînd vedem cum din fondul binecuvîntat al neamului răsar totuşi altele pentru a le înlocui.
În rîndurile, rărite îngrijitor, ale cîntăreţilor simţirii noastre de astăzi, fii binevenit, tinere Ardelean !
N. Iorga
(„Neamul Românesc", 1 mai 1919) "

― Lucian Blaga , Hronicul și cântecul vârstelor