Home > Author > Chris Simion >

" Așa e viața. Vrem să credem cu orice preț că fericirea este veșnică, că iubirea nu se termină, că poveștile în care suntem au final fericit. E opțiunea noastră. Realitatea e cum e, nu cum vrem noi să fie. O poveste de dragoste își păstrează efectul atâta timp cât are magie, atâta timp cât creezi situații care să te farmece. Te-ai gândit vreodată la definiția a ceea ce trăim: „poveste de dragoste”? O sintagmă meschină. Ceea ce crezi că e nesfârșit e profund limitat. Suntem în această poveste atâta timp cât ne interesează să fim. Când nu mai simțim, se transformă în „poveste de ură” sau „poveste de indiferență” sau... „...” Facem lucruri unul pentru celălalt doar atunci când trăim dragostea sau cel puțin când avem senzația asta. Îi oferim celuilalt din timpul nostru, din emoțiile noastre, îl degrevăm de tot felul de acțiuni mai mult sau mai puțin domestice, suntem săritori, generoși, empatici doar pentru că ne leagă ceva. Cu aceeași persoană cu care am fost amestecați putem să fim străini, să trecem unul pe lângă celălalt și să nu ne mai emoționeze nimic, nici măcar amintirile. Când și trecutul a murit, înseamnă că am trăit degeaba, că ne-am dat o parte din viață doar ca să hrănim porcii. Alegem să nu ne mai doară, să uităm și să nu fim bucuroși. Poți să uiți că ai trăit o perioadă minunată, să mimezi că ai scos-o din tine, dar memoria sufletului nu o șterge. Alegem să urâm în loc să ne ținem sufletele în continuare de mână. Nu e hilar să ajuți un om doar în funcție de relația pe care o ai cu el, să-l ajuți condiționat? Când știi că are nevoie de ajutor... îi spui: „costă”. Nu mai e gratis, pentru că nu mai sunteți în aceeași poveste de dragoste. Dacă îți cere ajutorul, aștepți momentul să-l umilești, să fie la mâna ta. Asta ne deformează, ne strâmbă, hidoșenia se instalează în noi și se simte ca la ea acasă. Atunci când „povestea de dragoste” se închide, nu înseamnă că nu (ne) mai iubim. A urî un om pe care l-ai iubit înseamnă a te urî pe tine însuți, a distruge o parte din tine. Nu-i faci rău nimănui pe care-l ții la distanță, îți faci rău doar ție. E doar o chestiune de alegere. "

Chris Simion , 40 de zile


Image for Quotes

Chris Simion quote : Așa e viața. Vrem să credem cu orice preț că fericirea este veșnică, că iubirea nu se termină, că poveștile în care suntem au final fericit. E opțiunea noastră. Realitatea e cum e, nu cum vrem noi să fie. O poveste de dragoste își păstrează efectul atâta timp cât are magie, atâta timp cât creezi situații care să te farmece. Te-ai gândit vreodată la definiția a ceea ce trăim: „poveste de dragoste”? O sintagmă meschină. Ceea ce crezi că e nesfârșit e profund limitat. Suntem în această poveste atâta timp cât ne interesează să fim. Când nu mai simțim, se transformă în „poveste de ură” sau „poveste de indiferență” sau... „...” Facem lucruri unul pentru celălalt doar atunci când trăim dragostea sau cel puțin când avem senzația asta. Îi oferim celuilalt din timpul nostru, din emoțiile noastre, îl degrevăm de tot felul de acțiuni mai mult sau mai puțin domestice, suntem săritori, generoși, empatici doar pentru că ne leagă ceva. Cu aceeași persoană cu care am fost amestecați putem să fim străini, să trecem unul pe lângă celălalt și să nu ne mai emoționeze nimic, nici măcar amintirile. Când și trecutul a murit, înseamnă că am trăit degeaba, că ne-am dat o parte din viață doar ca să hrănim porcii. Alegem să nu ne mai doară, să uităm și să nu fim bucuroși. Poți să uiți că ai trăit o perioadă minunată, să mimezi că ai scos-o din tine, dar memoria sufletului nu o șterge. Alegem să urâm în loc să ne ținem sufletele în continuare de mână. Nu e hilar să ajuți un om doar în funcție de relația pe care o ai cu el, să-l ajuți condiționat? Când știi că are nevoie de ajutor... îi spui: „costă”. Nu mai e gratis, pentru că nu mai sunteți în aceeași poveste de dragoste. Dacă îți cere ajutorul, aștepți momentul să-l umilești, să fie la mâna ta. Asta ne deformează, ne strâmbă, hidoșenia se instalează în noi și se simte ca la ea acasă. Atunci când „povestea de dragoste” se închide, nu înseamnă că nu (ne) mai iubim. A urî un om pe care l-ai iubit înseamnă a te urî pe tine însuți, a distruge o parte din tine. Nu-i faci rău nimănui pe care-l ții la distanță, îți faci rău doar ție. E doar o chestiune de alegere.