QUOTE : Realitatea mea nu poate să nu coincidă cu realitatea celuilalt. Realitatea este a fiecăruia și este procesul intim în întâlnirea cu Tine. Convingerea este un act individual. Dacă doi oameni cred același lucru, s-au nimerit, sunt norocoși. Dacă unul crede ceva și celălalt altceva, nu înseamnă că unul e prost, iar altul e deștept, ci doar că au păreri diferite. A spune despre un om că este cretin doar pentru că nu-ți împărtășește credința este o dovadă de aroganță. În ultima vreme sinonimul aroganței este detașarea. Ne este mai le îndemână să distrugem decât să construim. Ca să ridici îți trebuie viziune, încredere, răbdare. Sunt puțini oameni care-și asumă riscuri, cei mai mulți aleg traiul călduț. De asta nici nu au întâlniri majore. Pe Tine nu te întâlnim în confort. Tu te ascunzi fie într-o suferință desăvârșită, fie într-o fericire absolută. Durerea profundă sau liniștea totală sunt situațiile în care simți că nu ești singur. Și, în plus, Tu nu vii niciodată nechemat. Ești prezent în noi mereu, dar nu ne invadezi niciodată, nu ne sufoci, nu ne cotropești. Ușa ne-o lași deschisă, trebuie doar să intrăm. Frica ne-o depășim singuri. Este nevoia fiecăruia de a Te trăi. Dacă ne este necesar să trăim în Tine, ne este necesar să te chemăm și să Îți cerem ajutorul. Lumina există permanent în starea de liniște. Niciodată nu găsim lumina în durerea pătimașă care ne răvășește și ne întunecă. Ființa fiecăruia este o casă, iar pe Tine te avem zilnic în ea, căci Tu ești proprietarul. Locuim împreună, împărțim la comun. Ne avem unul pe altul. Ești un proprietar maxim de generos. Ne lași să experimentăm cât avem nevoie, pe nervii Tăi, pe timpul Tău, pe cheltuiala Ta. Dacă amânăm plata chiriei la nesfârșit, e firesc să schimbi chiriașul. Nu ne dai afară, dimpotrivă... pleci Tu dacă se ajunge în situația asta. Dar noi într-o casă părăsită de Tine nu o să putem sta niciodată.