QUOTE : Despărțirea de un om nu înseamnă dispariția lui. Nu poți șterge din memoria ta afectivă sau din memoria ta rațională prezența omului pe care l-ai iubit. Și nici nu văd de ce ai face asta. Dacă iubești un om și nu-l mai vezi, nu înseamnă că nu-l mai iubești. Dacă iubești un om și a murit nu înseamnă că nu-l mai iubești. Iubirea nu include viața împreună cu celălalt. Poți să iubești un om și fără să trăiești cu el. Iubești în viața asta de multe ori și în feluri diferite, dar, de întregit, nu o poți face decât cu o singură persoană. De cele mai multe ori avem senzația că ne întregim, o senzație puternică, absolută, copleșitoare, care la fel de copleșitor și absolut dispare... de parcă nu am trăit-o niciodată. Și întregirea se amână. Până la o nouă persoană cu care o luăm de la capăt și vedem noi ce-o ieși. Trăim în dezechilibru. Săvârșim acțiuni pe care nu le conștientizăm. Sub noi menținem permanent un gol. Golul de Dumnezeu. Trăim departe de ceea ce este sfânt. Avem senzația că sfințenia ne arde. Riscul de a muri este în stare pură la fiecare pas. Fizic și metafizic nu suntem separați niciodată. Depinde de noi în ce parte a planului înclinăm să trăim. Legăturile făcute în Cer nu se dezleagă decât tot în Cer. Nu cred în despărțiri. Nu cred că oamenii se despart. Odată ce s-au întâlnit, între ei rămâne o legătură pe care nici măcar voința lor nu o poate șterge. În taina cununiei sufletul ne este cusut de sfinți și tot ei trebuie să-l descoasă ca să nu ne mai simțim legați.