QUOTE : În fiecare zi... am picurat în suflet pușină otravă. De ce mă întreb unde sunt? În fiecare zi am făcut-o conștient, o linguriță de minciună și îndulceam viața pentru încă niște ore. Păcatul este când trăiești împotriva sufletului tău, tot ceea ce-ți îngreunează sufletul și mintea și nu te lasă să mergi mai departe liniștit. Când trăiești în păcat, nu mai ai liniște și te simți murdar. Gândurile devin soldați, inima, front de luptă și uite cât de simplu începe măcelul. Și te miri cum se zbenguie Diavolul la ușa sufletului tău și abia așteaptă să intre. Din neatenție ne pierdem și nu mai știm să ne întoarcem. Dacă nu îi dăm lui Dumnezeu mâna la timp, alunecăm în prăpastie și nu ne mai oprim. Când conștiința îți este trează, minciuna roade din tine, mușcând cu poftă. Nu poți să minți și rămâi neatins. Minți și te fărâmi în bucăți pentru că lași neadevărul să locuiască în spațiul adevărului și să crească suflete pe seama lui. Spovedania nu te eliberează ca să faci loc altor păcate. Te eliberează ca să închizi uși și păcatul prin care ai trecut să nu-ți mai fie necesar. Să treci de două ori prin aceeași apă care clocotește înseamnă să fii puțin nebun. Nu numai că îți lasă cicatrici, dar bășicile de pe suflet nu sunt niciodată epidermice.