" Luxul nu este ceva exterior, e înscris în genele noastre. El combină nevoia instinctivă de a transcende condiția umană și de a ne simți apropiați de perfecțiunea divină, având dorința de a deveni mai atractivi pentru potențialii parteneri. Timp de mii de ani am îngenuncheat în biserici, moschei și temple, am privit în jur și ne-am gândit „e imposibil ca mâinile umane să creeze catedrala din Reims/Hagia Sophia/Panteonul/Templele din Karnak. E imposibil ca oamenii simpli să fi creat această alchimie de sunet, artă și arhitectură fără inspirație divină. Ascultă cât de înălțătoare este muzica. Acea statuie, acele fresce, acei pereți de marmură. Nu mai sunt în lumea obișnuită. Aici e locul unde sălășluiește Dumnezeu.”
De-a lungul istoriei masele nu au avut acces la lux, așa că făceau pelerinaje la catedrale pentru a vedea potire încrustate cu nestemate, candelabre sclipitoare, cea mai frumoasă artă din lume. Au început să asocieze copleșitoarea senzație estetică a operelor...cu prezența lui Dumnezeu. Aceasta e piatra de temelie a luxului. Datorită revoluției industriale și a creșterii generale a prosperității, în secolul XX acel lux a ajuns la îndemâna a milioane, poate chiar miliarde de oameni. "

― Scott Galloway , The Four: The Hidden DNA of Amazon, Apple, Facebook, and Google