QUOTE : Filosoful spaniol Ortega y Gasset spune că un om se îndrăgostește de puține ori în timpul unei vieți lungi. Este un eveniment rar și accidental, care ne scutură din temelii. Când se produce, e clar că a fost stimulat de singularitatea obiectului iubirii noastre. Este vorba numai despre această persoană. Nu e vorba de calități și virtuți, de timbrul vocii sau dimensiunea șoldurilor, de contul bancar, de proiecții rămase în stare latentă din episoade anterioare de iubire sau primite de la părinți, ci numai și numai despre persoana pe care o selectează ochiul inimii. În lipsa simțirii destinului în alegerea făcută, romantismul iubirii nu funcționează, deoarece acest tip de iubire nu se reduce la o relație personală sau la o hipostazie genetică, ci ține mai degrabă de moștenirea daimonului, un dar și, totodată, un blestem de la strămoșii invizibili.<br />Un sentiment al destinului similar, chiar dacă mai puțin brusc și intens, și o devoțiune similară pot marca nu doar îndrăgostirea de o persoană, ci și de un loc sau de o muncă specifică. Nu putem părăsi locul sau munca respectivă până ce nu s-a consumat povestea și executăm tot felul de ritualuri magice de devoțiune pentru a o prelungi. Intervine același sentiment de magie și certitudinea că vreau să-mi petrec restul vieții cu tine, indiferent că ”tu” este o persoană, un loc, o muncă. Sunt clipe în care nu este jucat doar destinul vieții mele, ci și al morții.