" [Oda I. 6]
Dacă colbul risipit s-ar putea preschimba din nou într-o inimă,
Atunci va putea pulsa încă o dată cu pasiunea din trecut.
Dacă preafericiţii din paradis mă vor amăgi să cânt,
Atunci focul din inima mea le va încălzi încă o dată spiritele.
Iubirea m-a făcut un ocean fără margini, fără de fund,
Dar conştiinţa de sine mă poate preschimba într-un ţărm.
Mi-e teamă ca în lumea de dincolo căutarea mea
Să nu se schimbe într-o goană deşartă, o goană fără scop.
Înălţarea omului a stârnit spaimă şi gelozie în îngeri,
De teamă că această stea eclipsată să nu ajungă într-o bună zi lună plină. "
― Muhammad Iqbal , Poezii alese