" [...], Sonja se uita la imaginea in oglinda a caminului nefamilistilor in care se afla: tot o baraca, lunga, la un singur nivel, cu peretii subtiri, din tabla ondulata, cu usi de-o parte si de- alta, cu o veranda cu rufe intinse afara, pe o funie din nailon, prinsa din stalp in stalp, flanele de corp uzate, pantaloni din dril kaki, decolorati, ca gresia roasa de timp, si tricouri cu mesajele unei lumi in care nu era loc pentru cei care le purtau, schimb dupa schimb, saptamana de saptamana, luna de luna, an de an. "

― Richard Flanagan , The Sound of One Hand Clapping