QUOTE : Sisif îmbătrânește și devine melancolic. Își aduce aminte câte veri au trecute de când a suit prima oară acest munte. Atunci era foarte tânăr, nici nu simțea greutatea stâncii. Îl înfuria numai gândul că efortul său e zadarnic. Pe urmă a învățat să descopere frumusețea muntelui și, pe măsură ce timpul a trecut, a înțeles că toată bogăția lui se află în aceste urcușuri, găsind astfel în lăuntrul efortului său o recompensă la care zeii nu s-au gândit deoarece ei nu au priceput niciodată de ce o amiază caldă, când cerul miroase ca iarba dogorită de soare, e de ajuns uneori pentru a face pe cineva fericit; și nici de ce, alteori, fără nici un motiv aparent, oamenii simt nevoia să se grăbească.