" Viaţa însăşi e o stare de tranzit între naştere şi moarte... un peron unde te zbaţi să ocupi un loc într-un tren... eşti fericit că ai prins un loc în clasa I sau la fereastră... altul e necăjit că a rămas în picioare pe culoar... alţii nu reuşesc să se prindă nici pe scări, rămîn pe peron să aştepte următorul tren... Şi fiecare uită, poate, un singur lucru... că trenurile astea nu duc nicăieri... cel care a ocupat un loc la fereastră este, fără să ştie, egal cu cel care stă în picioare pe culoar şi cu cel care vine abia cu următorul tren...În cele din urmă se vor întîlni toţi undeva, într-un deşert, unde chiar şinele se transformă în nisip...În loc să se uite în jur, oamenii se îmbulzesc, se calcă în picioare, îşi dau ghionturi... "

― Octavian Paler , Viața pe un peron