" Îmi trecu prin cap că, pentru el, verbul „a zâmbi” nu avea același sens ca pentru mine. Că ironia, lipsa de umor, neîndurarea pe care le observasem întotdeauna în zâmbetul lui erau calități pe care le adoptase în mod deliberat, că pentru el zâmbetul era ceva esențialmente crud, pentru că libertatea este crudă, libertatea care ne face cel puțin în parte responsabili pentru ceea ce suntem. Astfel că, „a zâmbi” nu înseamnă atât să alegi o atitudine în fața vieții, cât să recunoști și să exprimi natura cruzimii fundamentale, ineluctabilă a vieții pe care nu putem nici măcar să încercăm să o evităm, ea fiind însăși existența umană. Când mă sfătuia să „învăț să zâmbesc” se referea la ceva mult mai subtil decât obișnuitul și simplistul „zâmbește și îndură”. Voia, de fapt, să spună: „Învață să fii crud, învață să fii neîndurător, învață să supraviețuiești”. "

― John Fowles , The Magus