" Era doar primăvara în sine, pur și simplu, pulsația ei, neastâmpărul ușor, esența vitală a primăverii care există pretutindeni: în văzduh, în norii care se deplasau cu iuțeală, în strălucirea pală a soarelui și în vântul cald, care se isca și se potolea brusc, impulsiv și jucăuș ca un cățeluș mare care a dat în tine cu lăbuța și apoi se întinde jos ca să îl mângâi. De-aș fi fost azvârlit pe jos, legat la ochi, în acea prerie roșie, tot aș fi știut că e primăvară. "

― Willa Cather , My Ántonia (Great Plains Trilogy, #3)