" Toate locurile pe care le purtam în mine, pe care le rememorasem de un infinit de ori pe parcursul vieții se perindau prin fața geamului de mașină fără nicio aură, complet neutre, așa cum erau de fapt. Niște piscuri, un golfuleț, un dig plutitor dărăpănat, un țărm îngust, niște case vechi, în spate, câmpia care se prăvălea spre apă. Asta era tot. "

― Karl Ove Knausgård , Min kamp 2 (Min kamp #2)