" Înainte de a dormi, ea își împreuna mînile și, pe cînd stelele albe sunau în aeriane coarde rugăciunea universului, buzele ei murmura zîmbind, apoi capul ei palid de suflarea îndulcită a nopții cădea pe perine. Cine ar fi văzut-o astfel! Nimene — "

― Mihai Eminescu , Sărmanul Dionis