" Ori de câte ori am stat să mă cercetez cu adevărat,a existat un răspuns,întodeauna era ceva să ţâşnească din mine,din căpiţa asta de paie care sunt eu însumi de cinci luni încoace şi a cărei soartă pare să fie să se aprindă vara şi să ardă cât ai clipi din pleoape.Măcar de mi s-ar întâmpla aşa ceva!Şi chiar dacă mi s-ar întâmpla de zece ori,tot n-aş regreta vremea aceea neferictă.Starea în care mă aflu nu este nici nefericire,dar nu este nici fericire,nici indiferenţă,nici slăbiciune,nici istovire,şi nici altceva care să mă privească - şi atunci,ce e de fapt?Că nici eu nu ştiu,asta vine,desigur,din neputinţa de a mai scrie. "

― Franz Kafka , Diaries, 1910-1923