" (...) lacrimile erau pentru el acea senzație în care omul se dizolvă atunci când nu mai vrea să se mulțumească să fie om, și când dorește să se elibereze de limitele naturii sale; avea sentimentul că, prin mijlocirea lacrimilor, omul se descotorosește de natura sa materială, de ființa sa sfârșită, contopindu-se cu depărtările, devenind el însuși fără de sfârșit. "

― Milan Kundera , Life is Elsewhere