QUOTE : Bineînţeles că nici inteligenţă nu e veşnică, ci trecătoare, însă dumneata ştii de ce mă atrage. Viaţa e o regretabilă capcană. Când omul care cugetă ajunge la maturitatea fizică şi intelectuală, se simte, fără să vrea, ca într-o capcană din care nu mai poate scăpa. Într-adevăr, printr-o întâmplare, e adus, fără voia lui, din nefiinţă la viaţă ... De ce? Dacă vrea să afle rostul şi scopul existenţei, nimeni nu-i răspunde, iar dacă-i răspunde cineva, îi debitează absurdităţi. Dacă încearcă să bată, nu i se deschide. Şi, în cele din urmă, vine moartea - tot fără voia lui. După cum în închisoare condamnaţii, legaţi între ei prin nenorocirea comună, îşi simt sufletul mai uşurat când se văd laolaltă, tot aşa şi în viaţă, oamenii înclinaţi spre analiză şi sinteză nu observă capcana dacă se adună şi-şi petrec timpul schimbând între ei idei libere şi îndrăzneţe. Din acest punct de vedere, inteligenţa e o voluptate fără pereche.