" Ţesutul organic, dacă e viabil, trebuie să acţioneze la orice excitaţie. Şi uite, eu reacţionez! La durere răspund cu lacrimi şi cu lamentări, la ticăloşie - cu indignare, şi la monstruozitate - cu scârbă. După mine, tocmai asta înseamnă viaţă. Cu cât un organism e mai simplu şi mai rudimentar, cu atât e mai puţin sensibil şi cu atât reacţionează mai slab la excitaţii. Şi, dimpotrivă, cu cât e mai evoluat, cu atât e mai receptiv şi reacţionează mai energic. (...)
Ca să dispreţuieşti suferinţa, ca să fii veşnic mulţumit şi să priveşti totul cu nepăsare, trebuie să fii în halul ăstuia - şi Ivan Dmitrici arătă spre mujicul cel gras, înecat în grăsime - sau să te căleşti atât de mult, încât să ajungi nesimţitor, cu alte cuvinte, să încetezi de-a mai trăi. "

― Anton Chekhov