" O DESPĂRŢIRE
Înserare ce-ai subminat despărţirea noastră.
Înserare tăioasă,încântătoare şi monstruoasă,
asemeni unui înger întunecat.
Înserare în care gurile noastre au cunoscut intimitatea pură a sărutărilor.
Timpul inevitabil se revărsa
peste îmbrăţişarea inutilă.
Făceam risipă de pasiune împreună,nu pentru noi,
ci pentru singurătatea ce curând avea să vină.
Lumina ne-a respins;noaptea sosise în mare grabă.
Te-am condus acasă în ceasul de gravitate al umbrei pe care numai
luceafărul o atenuează.
Precum cel ce se-ntoarce dintr-o pajişte pierdută,aşa m-am întors eu desprins din îmbrăţişarea ta.
Precum cel ce se-ntoarce dintr-un tărâm de spade,aşa m-am întors eu
din lacrimile tale.
Înserare ce rămîi vie ca un vis
printre celălalte înserări.
Aveam să ating apoi şi să las în urmă
rând pe rând nopţi şi depărtări. "
― Jorge Luis Borges , Obra Poética