" Un om deştept nu poate face nimic din propria sa persoană şi numai prostul poate. Da, un om deştept din veacul al nouăsprezecelea trebuie şi este obligat din punct de vedere moral să fie o fiinţă eminamente lipsită de caracter; iar un om de caracter, un militant trebuie să fie o fiinţă eminamente mărginită. Asta-i convingerea mea, la cei patruzeci de ani pe care-i am. Am acum patruzeci de ani şi când te gândeşti că patruzeci de ani înseamnă o viaţă întreagă; doar înseamnă bătrâneţea cea mai adâncă. Să trăieşti mai mult de patruzeci de ani e indecent, trivial, amoral! Ia răspundeţi-mi sincer, cinstit: cine trăieşte mai mult de patruzeci de ani? Vă spun eu cine trăieşte: proştii şi ticăloşii trăiesc. Tuturor bătrânilor o să le-o spun de la obraz, tuturor acestor bătrâni respectabili, tuturor acestor bătrâni cu părul alb şi parfumaţi! Lumii întregi o să i-o spun de la obraz! Am dreptul să vorbesc aşa pentru că o să trăiesc până la şaizeci de ani. Până la şaizeci de ani o să trăiesc! O să trăiesc până la optezci de ani!... Staţi puţin! Lăsaţi-mă să-mi trag sufletul... "

― Fyodor Dostoevsky , Notes from Underground, White Nights, The Dream of a Ridiculous Man, and Selections from The House of the Dead