" Invidiam oamenii din jurul meu,închiși hermetic în tainele lor și izolați de tirania obiectelor..Ei trăiau prizioneri sub pardesiuri și paltoane dar nimic din afară nu-i putea teroriza și învinge,nimic nu pătrundea în minunatele lor închisori.Între mine și lume nu exista nici o despărțire.Tot ce mă înconjura mă invada din cap până în picioare,ca și cum pielea mea ar fi fost ciuruită.Atenția,foarte distrată de altfel,cu care priveam în jurul meu nu era un simplu act de voință.Lumea își prelungea în mine în mod natural toate tentaculele. "

― Max Blecher , Întâmplări în irealitatea imediată