" Nu așa și-o amintea pe Anu. Se schimbase. N-ar fi vrut să fie așa. Ar fi vrut să fie neclintită, ca stânca pe care stătea în timp ce el și tatăl lui plecau să exploreze. Erau ca un tot, ca o vază de cristal. Ea lumina din spate, iar tatăl lui conducea expediția, ca o avangardă strălucitoare. Odată conducătorul plecat, ea devenise ciudată, ca un puț neacoperit. Iar lui îi era teamă să se uite prea adânc în el. "

― Uzma Aslam Khan , Trespassing